Scoala noastra

Din istoria Liceului Tehnologic “Nicolae Bălcescu”

La 29 Km de orasul Botosani, in sudul judetului cu acelasi nume, intr-un cadru natural generos, funtioneaza o institutie de invatamant preuniversitar care se doreste un model pentru invatamantul botosanean: Grupul Scolar “N. Balcescu” din orasul Flamanzi.
Inceputurile invatamantului in fosta localitate Uriceni (astazi componenta a orasului Flamanzi) pe teritoriul careia se afla aplasata scoala, se leaga de Legea instructiunii publice din 25 noiembrie1864, care instituia principiile obligativitatii si gratuitatii invatamantului primar. Prin aplicarea Legii, cele 262 de familii din satele Chitoveni si Uriceni (care la acea data formau comuna Uriceni) vor fi beneficiarii unei scoli care isi incepe activitatea la 16 martie 1865, odata cu numirea ca invatator de catre inspectorul scolar I.V. Adrian a lui Sava Albeanu, absolvent de scoala preparandiala.
Prima cladire a scolii a avut ca amplasament locul numit astazi “Toloaca”, in viitorul sat Bosanceni aflat in acea perioada in proces de colonizare cu populatie venita din Bucovina. Faptul ca invatatorii din scolile satesti primeau o parte din salariu de la stat prin mandate scolare achitate trimestrial si o parte de la comuna, care se achita cu mari intarzieri, cat si starea proasta a localurilor de scoala, ii determina pe multi invatatori sa-si paraseasca posturile. Dar si situatia materiala precaraa familiilor taranilor din Uriceni a facut ca frecventarea scolii de catre copiii acestora sa fie redusa.
In anul 1891 scoala din Uriceni functiona ca scoala mixta cu un invatator si 57 de elevi din cei 123 de copii de varsta scolara.
Datorita cresterii numarului de elevi, este infiintata o noua scoala la Chitoveni, astfel ca in comuna Uriceni functionau in 1897 doua scoli: una in satul Bosanceni – invatator Scripca Aristotel si una in Chitoveni – invatatoare Pavelescu Maria. Este posibil ca in acel an scolile sa fi fost vizitate de Spiru Haret, in mai multe randuri ministru al instructiunii publice, pentru ca in procesul verbal de inspectie in judetul Botosani consemna numarul mare al elevilor din Flamanzi si localul neincapator al scolii din acea comuna ( astazi Scoala cu clasele I-VIII Flamanzi 1).
Recensamantul populatiei din 1930 vine sa confirme faptul ca foarte multi copii nu au putut urma nici macar cursurile scolii primare. Din totalul populatiei de peste 7 ani, doasr 40% stiau carte. Aceeasi sursa pune in lumina si o alta concluzie foarte importanta: daca ne raportam doar la populatia feminine, numai 21 % era “stiutoare” de carte. O noua cladire a scolii, cu 6 sali de clasa, construita in apropierea Bisericii Sfantul Nicolae a facut, ca in general,
conditiile din scoala sa se imbunatateasca. Dar lipsa manualelor scolare si a rechizitelor din cauza preturilor mari, a veniturilor mici ale taranilor, au facut ca eforturile invatatorilor (cum a fost Popa Constantin) sa se dubleze pentru a atrage un numar cat mai mare de copii la scoala.
Cercetand situatiile scolare pentru perioada 1935 – 1942, putem semnala existenta unui mare decalaj intre numarul elevilor care frecventau scoala si numarul absolventilor. In anii scolari 1935-1936-1937-1938, 1941-1942 procentul copiilor care frecventau, in raport cu totalul celor inscrisi, oscila intre 18,2 % si 31 %.
La sfarsitul lunii martie 1944 cursurile scolare au fost suspendate, odata cu evacuarea autoritatilor locale. Cursurile au fost reluate in toamna anului 1944, dar cea mai mare parte a invatatorilor au revenit la posturi abia in primavera anului 1945. Chiar in acele conditii de criza in care se afla tara dupa razboi, accentuata de seceta prelungita si si foametea care i-a urmat, in pofida numeroaselor lipsuri materiale din familie si scoala, invatatorii Popa Constantin, Pavlov Ana, Botez Vasile, Botez Ana, dascali cu pasiune si abnegatie, au reusit sa puna scoala din Uriceni pe fagasul normal.
Dupa anul 1945 invatamantul romanesc sufera transformari profunde. Pe langa nefastele consecinte determinate de preluarea unor forme neadecvate specificului invatamantului romanesc, ale politizarii si indoctrinarea ideologica, care viza intreaga activitate scolara si extrascolara, sunt de amintit si o serie de masuri avand ca scop “modernizarea” acestui domeniu; asigurarea gratuitatii invatamantului preuniversitar si universitar, cuprinderea in scoala a tuturor copiilor de varsta scolara. In 1956 invatamantul obligatoriu creste la 7 clase, in 1964 creste la 8 clase, in 1968 la 10 clase, cu intentia de a generalize invatamantul de 12 clase in anii nouazeci.
Construirea in anii optzeci a doua cladiri de scoala cu cinci si respectiv zece sali de clasa si dotarea lor cu mobilier si mijloace de invatamant, asigurarea scolii cu cadre didactice bine pregatite au ridicat nivelul de performanta al elevilor care au urmat cursurile acestei scoli cunoscuta pana in anul 1989 sub numele de Scoala Generala cu clasele I-X Nicolae Balcescu.
Alaturi de cadrele didactice venite in scoala in anii 1960: Simionescu Dumitru, Simionescu Ecaterina, Lau Mihai, Lau Virginia, dupa anul 1970 corpul didactic a sporit prin venirea altor tineri profesori: Guja Gheorghe, Guja Natalia, Ferariu Constantin ,Mursa Ioan, Mursa Cristina, Badaluta Dumitru, Aiordacheoae Dumitru, Aiordacheoae Rodica, Gaspar Maria, Tarus Constantin, Tarus Anica,Mititelu Adela s.a., si invatatori: Ferariu Natalia , Antoniu Maria, Alexoaie Mihai, Mursa Paraschiva, Boutiuc Ruxanda. Prin activitatea lor, vor “pregati terenul” in vederea infiintarii liceului, lucru ce se va realiza in anul 1990.
Infiintarea Grupului Scolar ‘Nicolae Balcescu” cu clase de liceu in jurul careia graviteaza o populatie de 25000 de locuitori a insemnat rezolvarea unei imperioase cerinte a zonei, capabil sa asigure sursa de scolarizare si baza unei concurente foarte ridicate pentru alte licee
din judet.
Dupa anul 1990 zestrea edilitara a scolii s-a imbogatit cu o cladire de scoala cu 6 clase, iar dupa anul 2000 cu o cladire de scoala cu cinci clase, o sala de sport si o cladire destinat atelierelor.
La aniversarea a 146 de ani de functionare, SCOALA noastra se poate mandri cu absolventi din toate seriile ce au urmat cursurile invatamantului superior, diferite scoli postliceale sau cursuri de calificare, activand intr-o gama variata de profesii (cadre didactice, ingineri, economisti, ofiteri, oameni de afaceri, muncitori), raspanditi in toate regiunile tarii si chiar peste hotare, dand dovada unui inalt profesionalism.